Le Bavard

Omul cât trăiește în vată

2012-01-26T18:45:00.001+02:00

Cei cu ceva mai mult timp liber dintre vizitatorii inexplicabili ai acestui blog au auzit cu siguranță despre argumentul creierului din cuvă. Nu? Brain in a vat argument? Argumentul creierului din ulcior?

Ideea e în felul următor. Să spunem că tocmai schimbi la Victoriei să te duci spre Gara de Nord într-o neimportantă zi de joi, puțin peste orele 17, fără vlagă, dar tihnit. Deodată, ca printr-un uragan (?), vine un găligan înalt și te-apucă de-o aripă! ȘOC! Îi vezi obrazul vinețiu și nebărbierit tresărind. Îngheț! Psihopatie! Îți strigă în nas, aaaa, duhoarea îți închide ochii, îți strigă, ce-ți strigă, îți strigăăăăăă: „Bă, realitatea există, dă-te-n pielea mea!”

Ha!

Moment în care tu te descătușezi scurt printr-o manevră neașpeptată, se face liniște, te scuturi de eventualul praf acumulat în urma bruștei ciocniri și spui: „Desigur, prieten bun, știm amândoi că intuitiv asta trebuie cumva să fie adevărat. Dar imaginează-ți pentru o clipă că tu și totalitatea experiențelor tale trecute și prezente sunt produsul unui creier vegetând într-o ulcică astfel…” Aici scoți o foaie de hârtie pe care apare următorul desen:

Clac. Clac. Clac.

Se-aud palmele unui om de pe celălalt peron care a văzut toată povestea.

Clac. Clacclac. Claclacclacclacclacclacclacclacclacclac
clacclacclacclacclacclacclacclacclacclacclacclacclacclac …

Continuă mulțimea aprobator.

De rușine, atacatorul metafizician te înjunghie în stomac, 6 repetări.

Morala:

Întotdeauna o să existe o explicație pentru faptul că ai spus în fața a rezonabil de multe persoane „ăăă, yeah so they tried to do it but unfortunately they didn’t can!”

Coucou!

2012-01-21T02:50:00.001+02:00

Quoi? Les Nicolaes Titulescaux, n’ont-ils pas le droit de se baigner?

Meet Steve

2012-01-20T23:53:00.001+02:00

Oh, Johnny

2012-01-13T19:02:00.000+02:00

wtf!

Wilson?

2012-01-12T15:37:00.001+02:00

Românii de la est Debug

2012-01-10T18:15:00.001+02:00

Vă propun un mic exercițiu de analitiză. Sunteți gata? Mâinile pe cănile de ceai, START!

Se dă următorul banc de la online citire.

Așa-i? Nu e incitant de întrebat ce anume în legile spunerii bancurilor e făcut zacuscă de vinete în acest mic mesaj? De întrebat ce anume, deci, este mai nepotrivit și mai nepotrivit în acest banc:

1. Faptul că începe cu concluzia.

2. Faptul că personajul principal e „un fotomodel cu 4 PhD-uri”

3. Apariția expresiilor „aoleu, amaratule” „downgradează șeful meu și alea-alea”, „tipi nașpa și profitori”.

4. Faptul că la final peștișorul „scoate mobilul și începe să butoneze”.

5. Faptul că poanta e că… femeile sunt așa de greu de înțeles … CĂ S-A RĂZGÂNDIT PEȘTIȘORU AAAAAAAAAAAAAAAAAAA AAAAAaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
aaaaaaaaaaaaaaa
aaaaaaaaa
aaa…

Debutează sau ți-o trag

2012-01-09T02:34:00.001+02:00

În numele celor depravați, lepădați de cuviință într-atât cât să tălmăcească în titlul acestui post un impresar gras, imaginar și păros amenințând o tânără scriitoare cu alternativa „publici sau te atașez libidinos”, le cer scuze celorlalți. Titlul nu are decât o legătură vagă și întâmplătoare cu un asemenea scenariu.

După cum v-am obișnuit însă, mint. Titlul se referă exact la asta. (Felicitări, deci, prea cercații acestui blog!). Și iată cum.

Ceva în bufnirea anilor trecuți și răcoritul debut al celui de-al doisprezecelea 2.0 îmi sună a mare hopașa. C-o fi hopașa bun (i.e. Pleșu îmi trimite o scrisorică în fugato din care citez imaginar „Astâmpără-te, astâmpără-te … aaaah, nu mai scrie pe blog că mă piș pe mine de râs!”) c-o fi hopașa rău (i.e. o bandă de zombii [„-ii”, DEX, rili?!] îmi fură chitara și fac din ea săgeți cu care mă atacă în timp ce joc fotbal, cad și îmi rup piciorul în același loc)…

Comparația nu se pupă însă sens-în-sens (mi-ar plăcea să v-aud rămânând gravide de putință la rostirea, chiar și în minte, a lui „însă sens-în-sens”). Și nu se pupă iată de ce. Întâi, nu de debutat e vorba, căci din câte mă inspectez, scurtele porții de scris be bloguri seacă mai nou la mine la creieraș tot ce-aș putea să transmit – eu ca moralitate cujetătoare – cuiva pe lumea asta. Apoi, nu mă amenință niciun impresar păros, căci eu voi face flotările pe care le am de făcut și basta. Vorba aceea, „ce-i în mână nu cântărește mult”! Iar, în final, ultima diferență, eu nu sunt femelă.

PS: dacă pe blog mai apare încă vreun post prin februarie așa despre începutul anului – rămâneți negălăgioși, e o tactică, I've got a plan so cunning, you could stick a tail on it and call it a weasel!

2012-01-03T14:20:00.001+02:00

Milatura dictitaro-fascistă

2012-01-02T13:28:00.001+02:00

Când vă uitați în stânga acestui minunat-de-bine-redactat text, în stânga unde apar șase (ȘEASE!) ani, nu vă simțiți un pic bătrâni? Străinilor voi nu le-ați spus că doine c-ale noastre nu-s? Eu pot spune, cu mândrie, și teroare, că acest blog…

Oricum, cu mațul dală, găsi-v-aș de-acum nejurnalistici, bavarzi și aroganți cum ne placem.

Trăiască partidul Creierelor Varză cu Scafandru!

PS: Observ o regularitate ecleziastică între video-ul penultimului post și acesta. E o coincidență. (Deși Isus vă iuby, să știți!).

Inodoru

2011-12-23T18:31:00.001+02:00

m’ tai mă fac franj’…

2011-12-20T21:57:00.001+02:00

2011-12-18T19:38:00.001+02:00

Barry: What's with the gun?
Waj: Proper replica man.
Barry: It's too small man!
Waj: Not too small, brother. Big hands!

Biserica Catolică, Banca Comercială Română, Ion Luca Caragiale și Cacao cu Caca

2011-12-16T21:33:00.001+02:00

Când e să ai ghinion, Marcelică, păi ai ghinion. Nu „auăelu mi-am uitat pachetul de gume mentolate acasă”. Nu, tătica. „Holy shit nu mai am un picior pentru că mi-a căzut o macara peste pantaloni!”. În clanul Popa cel puţin, generaliza-vom peste-a nost’ viţă, când ţi-o trage ursuzlâcul se cheamă Fenomenul Piteşti nu altceva.

Adevăr. Dar şi când e să ţi se şuteze la colţul lung şi prinzi, păi de nu tot belşugul şi triumful şi toate talismanele lumii îţi cad în poală, să crape AEK Larnaca și FC Twente de vă mint. În acele momente creierul tău îşi trece degetele în formă de V culcat prin faţa ochilor şi apoi se ia de nas şi se preface dansând că se scufundă. În acele momente toate stricăciunile se repară, toate complementele în acuzativ primesc prepoziţia „pe”, toate căile se deschid, toate cerurile se limpezesc…

Da pe dracu. Nu, aș! Nu aşa funcţionează Popaciunea. Pare rău. Culc-o cum vrei, beteala Popa nu luceşte minunat prin unele părţi ale bradului pentru a compensa cu celălalte, mai modeste, unde arată ca un cur. Nu. Ce te ţine la surfaţă e mica nimereală, episodul-chiştoc de bulan, răzleţul fapt ce s-ar fi putut, după toate aşteptările, petrece foarte bine rău. Asta e. „Castane”, să le numim. Iată una recentă.

Ieri m-a săgetat semi-şefa până la depozit un etaj mai jos că vrea ea marker gablen. Aveam roz, verde, albastru (nu mint, erau de toate tri) dar ea vroia galben. De fapt m-am săgetat singur. Discuţia a decurs cam aşa:

Ea, scotocind prin dulap:

– Oh…

Eu ignor.

Ea, scotocind prin dulap:
– Aah…

Eu, decid să-mi iau espadrilele-n picioare că-i rost de dansat.

– Can I help you find something in there?

Ea, surprinsă de neaşteptatul meu ajutor nesolicitat deloc

– Yeah… actually, actually no. I was looking for some yellow markers, you know? The yellow ones. But I don’t think there’s … Because I underline like… I have a system of colours [bucată în care am decis să n-o mai urmăresc] so I kinda need a yellow one now…

– Oh, I see…

– …

– A, would you like me to…

– OH YES, yes, yes that would be great. From the 4^th floor, right? Peeeerfect. Thank you so much. I’ll be in my office. Thank you so much. I can go, though… are you busy?

Şi m-am dus la etaju 4 unde tot timpu’ e un miştocar. Dar, dar, nu înainte de a mă uita pe net cum se zice în olandeză la marker! Ei bine, tot etajul patru era în secretariat, buluceală mare. Moment în care miştocaru’ m-a întâmpinat He, Eugen, hoe gaat het met je Nederlandse lezen? (*Zgura mă-tii…*) Niet zo goed, i-am zis crezând că scap, I would like some …Moment în care m-a întreruprt şi tot secretariatu s-a întors către mine:

– Nou, wat wil je?

Ei bine, boule, (răspicat):

– Ik wil twee gele markeerstiften nemen alstublieft

(*BA-BAAAM! RIGHT IN THE NUTS!!*)

Acum când evoc parcă toată lumea a început să aplaude, au apărut baloane multicolore din tavan, o formaţie de balerine s-a aşezat în formă de „Octăvelu” pe birouri şi s-au deschis şampanii.

Mna. Asta e. Castane.

Sunt tânăr, mevrouw, tânăr…

2011-12-15T22:09:00.001+02:00

Bă, fii atent: cultive les beaux-arts!

2011-12-14T03:13:00.001+02:00

Asta i s-ar fi transmis Socrățelului în cască, se spune, cu câteva ore înainte să-l facă ăia pilaf cu dovlecei. Foarte nobil. Auzind acestea, în închisoare, Socrățelu’ s-a pus pe cântat, pe recitat și pe făcut versuri (True. Not shitting on your face). Nu că n-ar mai fi auzit asta la Delphi când era mai cu pușca și cureaua lată, dar toată viața s-a gândit că les beaux arts înseamnă la philosophie. Drept pentru care a cătrănit fericit juma de oraș în ideea că dansează după cum i s-a cântat.

E, drăcovenie, în timp ce ăștia tăiau zarzavaturi (pentru că pedepsa s-a executat prin gătire, vezi Elmer Fudd vs. Bugs Bunny) pe Socrate l-a pălit disocierea. Dacă cumva, se interogă el, prin beaux arts ăștia de sus voiseră să zică muzică, poezie, teatru, dans?

*Chm* Octav, ți-am acordat deja 30 de secunde din viața noastră. Unde ne transporți cu asta. Paciență, paciență că vine.

Așa. Și în chiar ultimele ore au venit în cușcă niște tovarăși, să mai vorovească despre una alta. (PS: Când au intrat ăștia pe ușă, Socrates, galant, a chemat paznicul să-i ia soția de-acolo și s-o ducă acasă). Dintr-una-ntr-alta, DJ Socrate s-a pus pe mixat Heraclit și Școala din Milet tăbărând imediat peste concluzia redată ușor plastic în versurile de mai jos:

De ce, coa’, să fie bai
Când m-or face ciorbă
Doar știi c-asta încercai
Prin citit și vorbă.

Mintea-mi e când trup nu e
(bicepși, fund, nas, nu contează)
De-aia de fiertură mie
Mi se drapelează.

Glumesc, evident că n-a zis asta. Iată ce-a zis de fapt:

Sunt eu un maniac?
Probabil că daaaaa
…
Yoyoyoyoy.
Special pentru cunoscători
Și mai ales pentru fanatici.

Bun. Să revenim. Așa e cu devenirea. Riști până în ultimul moment, la 89 de ani, impotaent și imobil, să citești ceva superinteresant și să nu mai ai vreme să termini.

2011-12-12T21:28:00.001+02:00

Sigur. Dar știi ce? Nimeni nu mai vorbește azi de violul de bărbați.

De pildă:

Hey, Roxana, dă-mi inapoi banana
Dacă nu mi-o dai mă supăr rău
Și te spun direct lu' mama
Asta-i banana mea, e banana prețioasă
Se mănâncă numai după după după masă

Zi-le mama te rog lu' Roxana și Suzana
Că m-am suparat pe ele. Să-mi dea înapoi banana
Dați-mi fetelor banana că m-am enervat
Niciodata așa ceva nu mi s-a mai întamplat
Spune-le mama te rog lu' Roxana și Suzana
Să facă bine să-mi aducă înapoi banana
Era a mea, n-o dădeam la nimenea
Dar nu știu cum, prin ce metod-au pus mâna pe ea
Banana-i alimentul foarte consistent
D-aia toată lumea îl mănâncă permanent
Banana nu îngrașă, banana nu slăbește
Banana africană-n gură se topeste.

Indignez-vouz!

Numa’ etnograf să nu fiu

2011-12-07T00:17:00.001+02:00

“și dacă-i trecut de zece seara și prietena lui arată bine,
și-o fură și ea,
dar altundeva”

La un moment dat a aruncat pe nemestecatelea colego ăsta al meu: poverty, zicea el în timp ce spăla vasele cu un jalnic de subțiat burete, tânăr de câteva luni, poverty is good. Keeps you humble.

Inițial, am vrut s-arunc cu ceva în el; cu o entitate robustă, eventual ascuțită. Eu tocmai plătisem o chirie de dimensiunile nou descoperitei planete Kepler și tocmai alesesem foodage de la Albert Hein tot din ce era la ofertă și nimic din ce nu era la ofertă. Te bag în pizda mă-tii, asta aș mai fi vrut să-i zic de fapt.

E, încet-încet lucrurile vâsliră înainte. De la acest incident, am fost la o mustață de salatieră, luai leafa ca un retribuabil ce mi-s etc. Văzut deci cu bani, cu banii, cu banii luați, am dat peste un articol-reportaj despre nuștiu ce cocuță plecată la studii în Mamadreq. Și cum a suferit ea mâncând pâine cu unt și cu oxigen, și cum s-a descompus ea de poftă în fața fructelor din supermarket, o, sterpăciune, o, nevoință etc.

Așa că m-am pus în fund și m-am decis că eu nu mă voi alătura moral nici colegului nici cocuței. Îmi voi trăi de-acum ainte neaverea fără mai de scandal, ca pe un dat ca oricare altul (de pildă, faptul că nu-mi crește barbă și-mi cade părul). Voi face cu mânuțele astea două tot ce e Octăvește posibil, dar dacă scantiness zice zodia, mă piș.

Voi ce părere aveți? BAZINGA. I don’t care.

Brave toutou, ne grimpe pas sour la banquette

2011-12-04T23:55:00.001+02:00

Întrebare: „Pupăciți, mă scuzați, cum s-ar zice, în dodo, dumneavoastră, deci, puterea?”

Răspuns frumos:

la banalization d’indignation

2011-12-02T22:41:00.001+02:00

WE ARE SAVED

2011-12-02T00:26:00.001+02:00

2011-11-30T20:20:00.001+02:00

Les bilingues

2011-11-27T22:38:00.001+02:00

2011-11-24T20:52:00.001+02:00

Carpii şi costobocii mamii lui de pulearţ

2011-11-23T12:12:00.006+02:00

Azi, pe plantaţie, am ajuns cu 13 minute mai repede, timp special conceput pentru a devaliza automatul de cafea de o mică, plătită, aburindă, neagră cafeluţă. Mi-am lăsat catrafusele în birou cum am apucat, am aprins calculatorul şi deodatăăăă... Nimic. Am ieşit frumos pe uşă. Totul mergea şnur. Daaa, asta e una din acele zile când rulăm fin - je me suis dis, moi, en boitant vers la cantine. Dintr-un cârd de studenţi neconvertiţi încă la doctrina I have a dream...not se ridica infatuat impresia că dacă-şi cumpără cafea cu 1 euro de la butic vieţile lor sunt şefe. Nu tanti. Cafeaua se ia pişat de bou de la automat. 40 de eurocenţi. Un şiret. Jumate de fuculiţă de plastic. Trei cincimi de hârtie igienică (două, nu trei, straturi). Uite-i cum stau toţi şiruiţi, smeriţi în faţa mecanismelor care produc cafea nu pişat de bou. Şi uite-mă pe mine. Dacă nu cumva, în trecere, am dat drumul şi unui cântec de izbândă, fluierat cât se poate de antipatic. Dacă nu cumva unele domnişoare mai emotive s-au arătat dornice de bebeluşi cu acel eu între Woody Harrelson şi Woody Allen, nenevoit să-şi înmormânteze vremea la cozi la cafele. Ajuns în faţa automatului însă, tot ce s-a putut observa a fost Ockk dându-şi serios o palmă peste fesa dreaptă şi tăind-o speriat înapoi. Obiectul care ar fi justificat prealabila pipăire - de pildă un protofel, un portmoneu, un pulearţ - fiinţa niet. M-a împrumutat şefa cu 5 euro. VDM.

Ceea ce ție nu-ți surface…

2011-11-22T01:09:00.001+02:00

		„Că, dă, e păcat să rămâi fără leac de învățătură, zicea părintele; doar ai trecut cu bucheludeazla și bucherițazdra”

E, când mă pregăteam să mă culc, dau peste un minunite sat… nu, dau peste un minunat site intitulat, foarte, copilul.ro. Ei și pe copilul.ro, pe lângă un calculator de ovulație și 8 secrete ca să-ți păstrezi greutatea (un link cărora tinerelor mame ceva mai a l d i n e le trezește suspiciuni), pe lângă o listă cu nume ciudate pentru părinți care vor să-și asume în întregime vina unor bieți băieți pe veci fără prietene (Elpidifor, Trofim, Veniamin, etc.), așa, există și o listă care își spune domniei sale „Proverbe și zicători”. Frunți, încrețirea!

A ajuns de râsul curcilor

Bun, bun. Ăsta… bun.

A căuta acul în carul cu fân.

Bun, bun ăsta. Celebru. Păi cum să găsești un a…

Când sunt doi puterea crește.

Nu era… unde-s doi? În fine. De bază oricum. Capital.

Deci ce să mai ocolim, sâmburele sapienței românești era sădit, gata să în mintea generațiilor următoare. Înflorească. Dar dacă citești un pic mai atent lucrurile trec ușor de la, mmmm, ce interesant, la Hwaat the baallz?! Explicația mea e următoarea. Inițial, neajunsul aforistic românesc a îndemnat câțiva temerari la ușoare sesiuni de impro. Câteva exemple:

A ajuns oul mai cuminte decât găina.

După nori e senin, după dragoste e și suspin

În satul fără păsări, liliacul e o pasăre!

???

Apoi încet încet lumea a văzut că se poate. Acuți observanți cum ar fi „Mitu Alin (DJ Ally) :)”, „octavian galatzi” sau „yulya” au zis măăăăăă, măăăă aici-i rost de clacă. Moment în care totul a degenerat în averse care mai de care mai inventive. Iată topul meu, după ce-am citit 14 pagini cu proverbe noaptea la puța lui Chronos 01:12.

Absolutul este aproape, invinge-ti temerea si castiga-ti libertatea. (Marius)

A-i pedepsi pe copii pentru greselile pe care nu le-au facut sau chiar a-i pedepsi sever pentru niste greseli usoare inseamna sa pierzi cu toata increderea lor.
(Dana)

Ajuta-ti parintii caci si ei te ajuta!
(bobo)

Arunca noroi pe zid...chiar daca nu se lipeste va lasa totusi urme.
(mariana)

Branza buna in burduf de caine.
(flori)

Branza buna in burduf de paine.
(pynky)

Broasca s-a maniat pe balta. (briana)

Cainii au dinti in orice tara. (dea)

Cainii latra, ursul merge. (elena)

Cand adevarul lipseste, "asa mi se pare" se-apropie de adevar. (steluța)

Cand strutul isi tine prea mult capul in nisip, risca sa se sufoce. (thor)

cartea e unul din asii in viata (nicoleta cv)

Cine mananca mult se ingrasa repede. (petrut)

Cu bunatatea mori de foame. (peta)

Daca citesti mult ai vocabular plin. (Diana)

Daca vrei sa te razbuni te bucuri doar pt cateva clipe, dar daca vei IERTA te vei bucura o VESNICIE. (andreea)

Daca vrei sa-ti faci un prieten, fa-l punandu-l la incercare si nu te grabi sa te increzi in el. (sanziana)

Familia este nucleul civilizatiei. (D*d*u Laura Elena)

De foame putini oameni au murit, de multa mancare nenumarati. (leonard)

Fratele iti scoate ochii. (amalia)

Ii merge ca racul.
(ii merge rau, da-napoi) (anonoim)

In zadar latra cainii la luna, nu va straluci mai putin din aceasta cauza. (anonoim)

La nevoie se cunoaste prietenul (anonoim)

Lauda de sine nu miroase a bine. (anonoim)

Lauda de sine impute gura. (anonoim)

Lenea e mai rea ca harnicia.

Meseria este ca un izvor: nici nu se revarsa nici nu seaca.

Nu conteaza ce-ai facut,conteaza cine esti. (daniela)

Nu te baga in lumea drogurilor ca si asa suntem multi.

OMUL CARE INSEALA NU CASTIGA NICIODATA. (Gaman Gabriel)

Prietenia este cel mai de pret lucru. (any)

Prietenia este ca o lacrima pura de copil. (mocar)

Prietenia indoieste lucrurile si jumatateste necazurile. (Ana-Maria B)

Prietenia intre copii e ca apa intr-un cos cu nuiele. (simona)

sa fi pe locul 2 inseamna sa fi primul care a pierdut ...

Un vitel lingusitor suge la doua vaci

Viata e o carte, iar noi o fila din ea. (andree@)

STAAAAAI. Nu pleca. Mai am unul pies de rezistenț. Eșteți pregă?

Qui vol un oeuf vol un beuf

La biiiiiiiiiiiiiiiiBLIO!

2011-11-19T10:22:00.001+02:00

GHHR

2011-11-15T22:47:00.001+02:00

… sub vreascurile stinse-a vetrii, povestile-nsirate seara, de-atâtea cuscre si cumetri

2011-11-13T14:40:00.001+02:00

Întâi: Nooooooooooooooooooooo…

	Repede, Occck, repede, Occck, scrie! De nu, învelișul ilariant al situației de-acuș Va să să răspiardă în ceață insipid-alburie Și iar râzi ca prostu’, singur, sub duș.

Sunt la biblio. În fața mea, o gagică și-a luat frumos geanta în brațe, a scos din geantă, acum aflată în brațele ei, un parfumel – parfumel, i.e. flu-flu mic și roz în sticluță cristalină – și-a deschis primul nasture sau primii doi nasturi de la bluziță, și-a vârât parfumoiul la subrațul stâng, a pulverizat sănătos de câteva ori, apoi a repetat procedura în partea dreaptă.

În feneee…

Élargissons maintenant cette image…

Ieri am stat la biblio de la 10 la 18 după care m-am dus acasă, am făcut șnițele pentru toată scara și m-am uitat cu colegu de cameră (eu pentru a treia oară, el pentru prima) la The Wrestler. În discuțiile preparatorii prăjirii șnițelelor, următorul paradox rusellian a fost născocit la două capete. După mici încercări și refaceri, împărtășesc aici forma lui finală:

Ce preferi, să fii violat în cele mai mari amănunte de către un bărbat, sau să violezi tu o femelă cimpanzeu?

Duminică plăciută!

Kepler mânca-ți-aș gravitația ta

2011-11-05T20:25:00.001+02:00

Vineri. 22:31. Octav. În baie.

„ÎÎÎÎîîîîîh, AAAAaaaaah, Hhhhhhhhmmmm”

Octav nu… nu nu. What would Jesus do?

Octav își dădea ghipsul jos. (Pentru că nu știu cum se scrie „ghips” și mi se pare rușinos la această vârstă să nu știi cum se scrie „gips”, îl voi scrie o dată așa o dată invers, drept autoflagelare). În timp ce îmi dădeam gipsul jos, la un moment dat, am reușit să-l dau jos. Niciodată în viețușca mea („viețușca cea urâtă”, te-ai prins?) n-am fost mai încântat să-mi văd laba piciorului. Frumoasă, perfect desenată, ușor podgy dar să vorbiți cu nenii și tantii Popa despre asta, neînvinețită și… puțindă rău rău rău. Așa că am spălat-o temeinic, prin mișcări dacă nu malahistice, și m-am reașezat pe budă, pansiv. „O făcuși și p-asta, Jean Barbule”, mi-am zis.

PS, Madam Popa: Să știi că nu-i minciună decât prin omisiune. Și gramatica limbii române e de vină. Ți-am zis că „mi-am scos” ghipsul, așa ți-am zis „Mi-am scos gipsul”. Și tu ai presupus că „mi-”ul din „mi-am scos ghipsul” e ca „mi-”ul din „mi-am pus o plombă” nu ca „mi-”ul din „mi-am pus o șoseată”. Ce să-i fași…

Pucelino,

2011-11-04T23:14:00.001+02:00

Pot să-ți zic Pucelina de-acum încolo? e.g. „Hai mă Pucelina las-o dreq, n-ai pus de cafea?!?”

Hoi, kijk!

2011-11-02T11:48:00.005+02:00

Well here's an interesting read.

Deci interioruri de funduri, cum s-ar zice. Mobilierul interior al găurilor fundurilor. O carte despre ornamentaţia lăuntrică a codârlei oamenilor. Şi un atlas întreg of it. Un atlas întreg cu dinăuntruri de funduri. Mai insist? Hai, un pic. Deci un hrisov academic privind afundişul sigmoid al oamenilor. Hei, Nicolae, bună. Ce faci? Mai nimic, măi omule. Ştii cum e... de pe-o zi pe alta. Dar matale, Alin? Uite tocmai am găsit o carte. Ţi-o recomand ţie. Da? Da. Se cheamă "CURURI: o vedere din interior"...

Maar kijk, "DVD included"! AAah, canto carnascialesco!

PS: Foarte, foarte greu la muncă...

The honey badger

2011-10-29T21:25:00.001+03:00

“How could you do that? What kind of an idiot are you?” “I don't know...what kinds are there?”

2011-10-29T02:37:00.001+03:00

O notă scurtă înainte să ies. Citiți „scot cablul de la internet și să lucrez dracului pentru școală” în loc de „ies” și „parcă mă handicapai în ultima vreme cu frecatul acelei plante mentolate pe Internet” în loc de „de”. Chiar dacă n-a fost niciun „de” în propoziția precedentă.

Cum nu pot beneficia de facultatea locomotorie, nu mă duc la biblio, stau tătă zeua-n căsoi. Însă în profesiograma postului de Ockocko tocmai a fost adăugat un nou articol, fapt ce trebuie semnalat corespunzător. Cine vrea să se facă Ockocko când a să fie mare va trebui să fie capabil de următoarea.

Atenție! Are legătură cu balansul șansă-neșansă. Are legătură cu crăcitul posibilităților limbii pentru a înjura, la nevoie, exact acolo exact exact colțișorul pe care toată lumea îl credea de nepătat. Noul articol trebuie ferit de vederea nevârstnică și candidă a copiilor – permiși, eventual, ăi mai oarzăni. Trebuie înțeles în context de morb. De morb și oftică. Găsiți, mai jos, textul exact:

Art 1112/Frae/R: Noul Ockocko va trebui să se arate capabil de a-și deșerta conținutul stărilor lui mentale în următoarea matriță:

Să mă/Să-mi + [verb cu privire la una din funcțiile de nutriție ori reproducție ori amândouă (w…?) ale organismului uman] + [prepoziție sau ansamblu de prepoziții și conjuncții (e.g. „că de și prin…”)] + [“ghips”/“ghipsul”] + [parte a corpului pe care noul Ockocko și-a făcut-o muci la fotbal] + [o mamă anonimă atribuită unui interlocutor imaginar (e.g. mă-tii)]

Opțional, la final, se poate adăuga (1) [astăzi și mâine], (2) [care te-a făcut astăzi și mâine], (3) [care te-a făcut astăzi și mâine de metatarsian bășitul dracului de prost care le ești]*

*nerecomandat.

Atât. La treabă. Vă urez glezne!

Cesc vs. Mățel

2011-10-23T01:46:00.001+03:00

O, limbi…

Am fost ieri la fotbal. La noi în echipă, se decisese, trebuia să intre un pui de turci. Zic, mămică ține-te că asta e. Asta e! O să port prima conversație în olandeză. Aileee, o simt cum vine. Și intră la noi în echipă. Dă mâna cu toată lumea. Și când ajunge la mine (deci vă imaginați, da?, un prichindel de 1,30, în adidași rupți și cu tricou cu Fabregas):

- Eugen.

- Wat?

- E-u-gen

- Ah. Ramid.

- Wat? Wat is… woe heeft wat is … je naam… wat is u naam?

-… Rahmid!

- Ah, ja!

- You play center.

- …

***

Le billet

2011-10-21T11:16:00.001+03:00

Ta mère elle suce des schtroumpfs

2011-10-19T01:37:00.001+03:00

Să ucizi, o, pasăre cântătoare!

2011-10-15T23:41:00.001+03:00

Dar Ococ, vă aud întrebând, tu, ce faci tu în timp ce te îndopi cu 500mg din acel minunat iaurt de-al tău cu aromă de lingură?

Mă bucur că întrebați. Ia to-the tă

What would be sadder is if it fell on the tracks and it got mowed down by a train. Haha.
rugbymad14 4 years ago

i would poke it till it fell down and lagh my head of! and then take it home
tannerxxx 3 years ago

POGO-PIGEON!
captainwafro 3 years ago 5

i fuckin love that bird. he's so resilient.

"lost this leg in 'nam"
Rawfrogg 3 years ago 2

you all are selfish

this is an example ofthe butterfly effect if you ask me

helping this bird may have stopped the war some how. you never know
outshredthesorrow 3 years ago

i saw a goose with 1 leg
Liqliq888 3 years ago

The sitting guy has nice shoes
BaltinatoR 3 years ago

use ya fockin wings then.
jamflan11 3 years ago

i no that pigeon his nickname is limpy honest
twitch738 3 years ago

That's not sad. That bird is just goofing off.
JohnChrist69 2 years ago

This is the perfect bird for a pirate?!
KiwiMadeinnz 2 years ago

hahaha suck shit birdd.. yu hav 1 legg :L:L
lekkOUFT 2 years ago

flying rats... that's all pigeons are...
Bandito2510 2 years ago

you douch
poisonsnake0 2 years ago

well, at least he's adjusted.
anthonyaperez 2 years ago

IS THAT AT LINCOLN RAILWAY STATION?
Tpot12 2 years ago

Haha the other pigeons running away from the other one cause its fucked up
Shagrathcobhc 2 years ago

You're the type of person someone would use as a blueprint to build an idiot.
MCRrockergirl777 2 years ago

youre the type of person that should shut up and bite my bell end
woooody316 2 years ago

Desperate, much?
MCRrockergirl777 2 years ago

Not after you bite my bell end.
woooody316 2 years ago

He's still got his game going on.... it's all good. He was working it there for that lady pige.
MTPippin 2 years ago 2

yeah, its pretty sad, nothing worse than seeing a pigeon instead of native birds.
nekeddragon 2 years ago

Damn, a bird missing a leg. If only it had some other means of transportation..... if ONLY it could get itself places with some other sort of appendage....
excabus 2 years ago

Still a flying rat. Kill it.
Calabahn 2 years ago

meh, 2 years old. It probably dead now.
superjeff14 2 years ago

OMG! stingy ass bird that was stealing all the food!
aprilallen92 2 years ago

its juz doing sports..
headshooter2000 2 years ago

I was saying that talking about the hunger in Africa is already do something about it!
UniversalCodeX 1 year ago

I am the one that stole its leg.
Jwinna202 1 year ago

it a retarded pigeon
Monchi1998 1 year ago

dem nigas hav wingz nd shit dey don need dey legz nd shit
DAPESKO 1 year ago 3

Harvard did a study and found out this bird gets 25 times as many handouts....now all pigeons are chewing one leg off to get more grub!
b1milehigh 1 year ago

Owned by life
ReMutray 1 year ago

i just dont like birds. i like other animals thought. like gazelles. i love gazelles. :D
theboss2734 1 year ago

All of the people are gay
fight1233333 1 year ago

Its his pimp lean.
krisantuzzi 1 year ago

I like trains
izzy20576 4 months ago

magine how buff that leg is
tru0007 1 week ago 2

Acum știți.

Modern technology owes zoology an apology

2011-10-13T21:24:00.001+03:00

Now, we ride!

2011-10-04T00:15:00.001+03:00

Nema memo, nene!

2011-10-03T22:15:00.001+03:00

Pentru acel cineva de-acolo din universul prietenilor mei nu neapărat neimaginari, acel cineva care încă întreține ideea că purtatul șosetelor mixt asortate (sau, după vechea terminologhie, „ne-asortate”) nu are nici un dezavantaj, anunț,

Dragă,

Nu îți mai sunt alături. Nu, nu îți mai sunt alături. Nu îți mai sunt alături. Circumstanțele s-au rulat în pesmetul cauzalității după cum urmează: Azi, la biblio, după ce borboane imperceptibile de sudoare au început a se lua la trântă pe pereții micilor mei adidași de 99 de ron, am dorit și eu, ca orice altă trestie cugetătoare, să mă descalț. Am putut? Nu nu nu, te întreb: Am putut? Ei, decurge cu trebuință că nu. Păi unul era gri, celălalt alb. Un ciorap gri, altul alb. Alb-alb, alb ca zahărul. De aceea, drag cineva, dacă mai exiști și dacă se întâmplă să întreții continuos ceea ce și eu am întreținut cândva, îți urez bun noroc, dar știi-mi-te inamic într-ale convingerilor. Căci de-acum, a citi – o voi face fără a mă desălța. Ceea ce, întâmplător, ea a și zis.

chhmm … bau.

2011-10-01T18:30:00.001+03:00

Quoi de neuf?

2011-10-01T16:48:00.001+03:00

I’m so adjective, I verb nouns

2011-09-29T17:35:00.001+03:00

Ziua de ieri a avut pentru umilul vostru narator 19 ore de ochi deschis. Într-una din jumătățile acestei ore, pe plantație fiind, am aplicat un bibilit final unei recenzii. Era zi. Soarele părea să lumineze un litoral bulgăresc nu altceva, aerul era curat. Motive minunate pentru câteva secunde de monolog interior, mi-am suflat în ureche:

Ce mămăliga și polonicul neneacăi ei de treabă s-o fi schimbat între timp în de-acum-bineprăjitul vostru confident, Otocaca? Doi-trei ani îndărăt, nu mai știam pe unde să și să mă povestesc. Aveam o părere decentă despre orice merita o părere decentă. Aveam timp să intru până la genunchi în orice părea din vale o… e hai nu te opri din monolog doar pentru că a intrat cineva în birou, fă-te că tastezi, fă-te că tastezi… o zonă mlăștinoasă simpatică la atingere. Dacă mătușa ta pățise ceva prăpăditor de interesant în procesul de cumpărare a unei legături de pătrunjel, te ascultam cu atenție și luam aminte. Știam exact cât trebuia să știu. Azi, produc dub… extraordinar, v-o pălit printatu pe toți, clicăie mausu acolo, tastează, așa… ce ziceam? Am uitat. *scowl*

Nu nog lekkerder

2011-09-29T15:05:00.001+03:00

Incendy

2011-09-28T00:20:00.001+03:00

Auziți… a… auziți… ce-i cu … ce-i cu rozu ăsta pe fundalul acestui blog?

y compris

2011-09-24T22:14:00.001+03:00

Meet Zipster

2011-09-24T20:10:00.001+03:00

I viddy you

2011-09-21T10:04:00.001+03:00

șușu

2011-09-16T04:52:00.001+03:00

Motto: „- Stai, bă Titele, că … cacaoa n-are genitiv
- Mă rog… lu’ cacaoa!”

Dar nu-mi vine mie uneori să dau un pumn oriunde în anatomia cuiva? Ai, ba da. Mie da. Am. But it’s cool.

Sunt câteva exemplare pe lumea asta pentru atingerea bruscă cu un obiect contondent a cărora aș da psihopat de multe. Pur și simplu. Pura, nealterata, imutabila plăcere de a-i întrerupe fericitu-i cling-cling-cling-cling-cling cu un BOOOM. Direct în [insert entry from De Humanis Corporis Fabrica]. S-ar putea să nu aibă nicio legătură cu faptul că acum trei-patru ani n-aveam 36, ci 71 de mii de grame și mă tăvăleam cum-necum pe la antrenamente. S-ar putea să aibă. Gândește-ți „ce prostolog ești” dacă greșesc, dar cred că cei mai mulți dintre voi nu știu să dea cu pumnul. Cred că știu, pentru că au văzut în filme – și, cacao, ce poate fi așa mare bâx – dar nu știu.

Ei, eu știu. Și câteodată, mă uit – fâșfâșel eu că mă uit, așa e – dar mă uit la oameni între măselele cărora sunt convins că alți oameni se uită cu amor și-mi vine să îi dau unii pe alții cu capul de măcar câteva părți dintr-o scatoalcă.

Cel mai probabil, și dac-aș fi într-o poziție ideală să le strig bunicile la culcare, n-aș face-o. O, dar pura, nealterata, imutabila plăcere când, în fața tuturor suspinătorilor lor, ei probează neîndoios că singura chestie mare dintre urechi pe care o pot folosi e nasul, o, asta e ca când s-ar adeveri cealaltă.

Aș cânta în Piața Sfatului „Săracă inima me/fost-am la doctor cu ie” pentru restul vieț… e hai… lunii dacă mi s-ar oferi șansa să intru o dată în transcriptul capului vreunuia când se întarce acasă și se uită în ogindă și-și zice: „Bă cât bălegar ai mâncat șâ azi. Cât, da’ cât bălegar… Hai, treci dracu’ la culcare” Din marile lor vieți, din canoneala de-a poza ceea ce futu-i-mama-ei-de-viață-uite-că nu freakin sunt, vor fi făcut zeci de mii de oameni să intre pe premiiciucaș.ro și să ia cuvântul cu ăăăă, dar vor fi făcut un om fericit.

Know wam sayin?

2011-09-15T11:24:00.001+03:00

I put the but in butter-knife

2011-09-11T12:44:00.001+03:00

Exercițiu

2011-09-11T12:07:00.001+03:00

Se dă:

Sfârșitul orei. Octăvel – obosit crucial. Studentă se apropie.

Ammmmmmmmm… I just had a … question, I guess… I have a major in philosophy… Do you, do you… think argumentation is philosophical?

Se cere:

Alegeți răspunsul oferit de Octăvel - cunoscut și sub numele de Octăbel, Octăbel Lebowitz, that is - studentei.

1. Ieși afară.

4. Deci ai întrebat de toți banii. Vezi, mai ai doar de bip!

3. Atâââââââââââââââââât!

1. Well, I wouldn't know about that. But I do think philosophy is argumentative.

După care mi-am întors șapca, m-am luat de bling-bling și am informat-o:

Take THA ma nigga!

tuck themselves in percussionist succession words

2011-09-04T23:36:00.001+03:00

There was a young man who said: Damn!
I learn with regret that I am
A creature that moves
In predestine grooves

In short, not a bus, but a tram.

Nașpaaaaaa

2011-09-04T15:21:00.001+03:00

95800⁴ + 217519⁴ + 414560⁴= 422481⁴

E

2011-08-29T23:47:00.002+03:00

Ne vous en faites pas

2011-08-24T03:15:00.007+03:00

În telefon Andrieș cât pentr un an,

în raniță-o carte, șosete și spray,

cafea, buletin, un sandviș cu salam

vă las pe voi la voi și plec eu la ei.

De-mi veți simți dusul, e rău. Bunăoară,

alteori mă camuflasem perfect

c-un tenis jumătate deja înspre gară,

v-aș zice-unde merg dar mă tem că-i secret.

Când reapar, să m-aștepte cu casa

întoarsă pe dos că jar fac mi-ți-l.

Lucesc și podeaua și bufetul și masa,

Viitoare coleg, te omor. (Știu, subtil!)

No, gat'. Hai la culcare că e de dormit.

Telefoanele de baterie-s umplute.

Mâine (de gara nu s-a răzgândit).

O să „du-te-vino” - mă rog, partea cu „du-te”.

I'm not crying. It's just raining. On my face.

2011-08-22T22:12:00.003+03:00

What the devil's been up to

2011-08-20T18:29:00.001+03:00

ces pauvres bêtes

2011-08-19T10:30:00.003+03:00

08:36

"Auzi. Știi ce-ar merge? Auzi? Niște mâncare. Auzi. Trezește-te! Niște mâncare mi-ar plăcea. Da, da! Noi nu mai mâncăm? Niște mâncare în gură, mâncare. Ce bună-i mâncarea, ailei. Auzi. Nu băgăm niște clătite? Niște clătite cu hmmm, cașcaval. Nu? Cu gem, bine. Hmmmm. Auzi, da de când n-am mai mâncat noi? Hă? De la 8 ieri. E nouă imediat. Asta-nseamnă 13 ore. Treișpe ore, Ocaca. Niște clătite ar merge. Grase, groase și pufoase, așa-i? DA. 13 ore, nu 12. Nu 11, nu 10, nu 9, nu 8, nu 7, nu..."

Bineee. Ho, stomac, ho. Gata. M-am dat jos din pat, gata.

09:12

Ies din clădire. Mă uit în sus.

"Hmm, cam înnorat. Auzi da'... noru' ăla nu se mișcă prea reped... fff, fff... ce-i mirosu' ăsta. Cred că..."

INCENDIUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU

Vă las cu Joe Pass și Eddy Murphy

C6, Cm7, C7M, Am7, D5, C6 etc.

2011-08-17T03:22:00.003+03:00

ligue des champions? oui. champions ... champions de quoi?

2011-08-13T13:12:00.002+03:00

well freeze my nipples and call me winter

2011-08-11T17:34:00.000+03:00

PS: Urmăritori de The Office din toate țările, să vă uitați numa cine-l joacă pe Bilbo în 2012.

Win her over – with chloroform

2011-08-10T20:48:00.001+03:00

Într-unul din momentele de comunicare octav-obiecte, am discutat azi cu cele cinci beri pe care le-au lăsat Vorina și Sictor în frigider. Și m-am întrebat, și am reflectat, și am ajuns la concluzia că ar fi bine să închid frigiderul că se strică. Apoi am ajuns la concluzia că aș face bine să le beau cât de curând, fiindcă… fiindcă…

În fine, nu mai știu ce motiv folosisem, dar atunci părea să-și fi găsit gazdă la intersecția dintre interesant și convingător.

Marți seara, așa cum cred că v-am spus deja, este ziua de dus gunoiul. Ba mai mult, marți seara este ziua de dus gunoiul și pentru chinezoaica de lângă mine. Este ziua de dus gunoiul pentru toți cei care nu vor să fie uciși cu pietre. Așa cum o vedeți voi (ochii minții, activate!), cu capul spațios și fără ochi, este cu lauri cel mai enervant obiect din acest bloc. Am ezitat să-i bat la ușă când și-a lăsat gunoiul pe hol alaltăieri, chiar dacă niște șoricei de-lift-utilizatori (altfel nu-mi explic, eu la 4 stând) începuseră să ronțăie la el bine-mersi. Dar se făcuse 10, ieri, și nu-și dusese gunoiul. Poate sunteți pe fugă și ați ratat fraza de adineaori: pungile ei de gunoi erau ronțăite de șoareci – semn că existau șoareci – semn că pungile ei de gunoi atrăgeau șoareci. Bun, acum că a-nțeles toată lumea de ce i-am bătut la ușă…

AAaaaaa. Mi-am adus aminte. Deci va trebui să biau, treptat, să biau berile pentru că imediat începe școala și nu se cade să le biau pe timp de școală. N-am VOIE SĂ BIAU BER’!

Așa. Și m-am dus la ea la ușă și i-am spus după cum urmează.

Teleșarjează la tine în ordinator o copie a discursului în urma căruia madam și-a mișcat qigongul doi li mai încolo și-a dus gunoiul.

Lumea are nevoie de mai mulți ocți ca tine, mi-a spus ea apoi, ciupindu-mă de fund. „Nebunaticule”, a adăugat, și parcă semăna cu…

Martin Chuzzlewit

2011-07-30T22:58:00.001+03:00

Primesc în ultima vreme un același comentariu, mai mult sau mai puțin de forma „Mais que fais-tu donc dehors, Ghabri?”. Plin. Uitați-vă-n secțiunea cu comentarii. Cum mi-ar displăcea să las în urma mea armate de simpatizanți deziluzionați, târâindu-se prin pietriș, băunind și plângând scobiți de curiozitate, să trecem în revistă un scurt pasaj autobiografic – de parcă restul blogului ar fi jurnalistic, ha!, *ghiont* către un prieten invizibil în dreapta.

De pildă, azi m-am trezit la ora 6:30. Și m-am culcat la loc. Apoi, m-am trezit la ora 8:30 și am dus gunoiul. Graba s-a datorat do… a do… unor do… ei bine, româno, cum doi n-are genitiv-dativ, graba se va fi datorat … la doi factori: 1. Ieri am adormit la ora 9:30, ucis de 160ml de bere și-o mână de cipsuri, 2. Următoarea dată de dus gunoiul ar fi fost marți, asta în condițiile în care o conservă de ton reînvățase parțial să înnoate.

Apoi am venit înapoi în casă, decis să mă repun la somn. Nu m-am repus la somn, ci mi-am făcut trei clătite. Nu știu cum vă face cine vă face vouă clătite clătite dar eu mi le fac mici și groase și tari, da? Am mâncat trei clătite, și am zis să mă pun acum la somn. Însă vedeți dumneavoastră, lumea nu se scapă singură de terorism internațional, de boli anevoioase, de famină veșnică, de SIDA. Așa că am terminat cele 10-15 pagini dintr-o cărțulie cam încolăcită, pagini de care cei 160ml de bere mă despărțiseră inopinat cu o seară înainte. Aha! Acum să dormim. Totul este terminat, totul este gata. Totul este la locul lui. Cel mai bine e să dormi și să torci.

Moment în care, la ușa creierului meu a sunat un pitic. Am deschis. Purta pieptar cu perle și coleretă nuanța caselor grecești: era Lord Flashheart. De fapt nu, purta parpalac și ghete din șevro castaniu: era Lord Flashheart. Și mi-a zis după cum urmează:

– Porc planturos și adipos și onctuos ce ești. Marș afară la alergat ori te pocnesc atât de tare de-ți ies măselele prin sfârcuri.

Și-apoi m-a fixat așa până m-am îmbrăcat.

În strânsoare, am ieșit la alergat.

Restul zilei s-a desfășurat după cum urmează: am bălit pe net după chitare (a mea fiind la masaj, saună, fitnes, aerobic pentru moment), am citit, am băut un ceai negru, am bălit pe net după chitare, am făcut de mâncare (nimic special), am băut alt ceai negru, am bălit pe net după chitare, am spălat vasele, am făcut un pic de curățenie, am citit, am bălit după chitare. Na. Cam asta e. Vorba lui Ștefan Bănică Jr:

	Îmi place să te văd după ce faci duuș, Încălțată cu papucii de pluș... Dar te rog, lasă lasă prosopul mai jos, Te rog, că m-afectezi la sistemul nervos...

Milk, cow, cold

2011-07-22T11:51:00.001+03:00

Bă, tu și dioptria o ai mică!

2011-07-13T08:19:00.006+03:00

Mi-am pus ochelari. Era și timpul. Se vedea că nu văd. Mă obijnuisem să mijesc la depărtare așa că m-am dus să văd de ce nu mai văd. Vezi bine, s-a uitat tanti oftalmolog în văzul meu și-a zis: „Mă, dar tu nu vezi!”. Păi la sfârșit, eu oftalmolog să fi fost, mi-aș fi zis ... deci consultația ar fi început „Da, tralala ... cristalinul ... tralala... retina, fovea etc.”, i-aș fi prescris lentilele, și la sfârșit i-aș fi zis pacientului să-și pună lentilele, pacientul ar fi zis „O, minunatule domn doctor! E mult, mult mai bine”, moment în care eu aș fi zis – dar n-a fost tanti oftalmolog inspirată, trebuia să zică – deci moment în care eu aș fi zis: „Aaai văzuut?”

Se fac dacă nu cumva două săptămâni de când n-am mai păpat ceva de școală și dacă nu cumva trei săptămâni de când n-am mai păpat alergat și dacă nu cumva patru de când n-am mai scris pe Argumentics. Azi dimineață, sorbind într-un ceai, am descoperit două lucruri. Întâi, când sufli într-o băutură fierbinte, ca ochelarist, ți se aburește parbrizul. (vraiment, donc, celui qui pare le brise!) Apoi am descoperit că, vizavi de sănătatea mea atât menta... – auăleu, apropo, stați, de fapt nu, termină fraza – deci vizavi de sănătatea mea fizică și psihică gândesc ca un moș de 60 de ani cu colesterol și trigliceride și sunt mândru de asta. Bun. Acum, apropo de jurnalisme de tipul „atât-cât-și-” (sau „de tipul”), iată un început de știre ... sesizant: „Imaginaţia şoferilor indiciplinaţi nu are margini. E concluzia agenţilor de circulaţie din Bucureşti, după ce au adunat cele mai amuzante...” A? V-a-ntors-o?

Hai s-o luăm așa. Introspectează-te tu scurt. Gândește-te la tine, la viața ta. A, am văzut eu în House: înainte să-ți facă nu-știu-ce blablabla-scopie, te pune să bei nu-știu-ce lichid (am impresia că blablabla, sau ceva asemănător). E, imaginează-ți că bei un așa lichid, dar cu conștiență. Umple-te, deci, de propria-ți conștiență. Gândește-te la cine dracului ești, și la cine dracului nici măcar nu mai știi că ai fi fost vreodată, și la cine dracului tre să fii nebun să te gândești că ai să fii. Așa. Bun. Ei bine, eu, la 7:27 dimineața, azi, neceremonios, cu un pahar de apă rece în față, am citit prin niște ochelari plini de grăsime că n-am învățat încă să-i șterg ca lumea, am citit cel de-al 556-lea post, ai văzut bine (*chm* spre deosebire de alții), cel de-al 556-lea post de pe unul din (!) blogurile lu' mama.

Cam atât. M-așteptam să am mai mult de zis. Dacă credeți că n-am zis mai mult pentru că sunt neinteresant, să știți că suciți pricina cu înrâurirea!

PS: Iar până sâmbătă, șșșș că e etapă!

Next: Play possum

2011-06-20T08:10:00.003+03:00

Aha! Să nu ratăm momentul! Vedeți voi, cânduși subiect al vreunei mari desprinderi, insului îi sunt permise taifeturi și obrăznicii și accese - asta ceva mai mult decât de regulă. Pe cei încă proptiți în proaspăt inventata mea conjuncție, îi îndrum spre Marele Dicționar Octav-Român, unde citim: „ cânduși = conj. de exemplu, ăăă, pana mea, e doar un exemplu, dar să zicem atunci când”. Nu a zis și Socrate Bogdan, după ce-a aflat c-a mierlit-o, că vezi doamne je suis précisément dans les circonstances où les hommes lisent dans l'avenir. În câteva ore, claca-voi ușa în urma mea după un pic sub un an de trai în Amsterdamul de Jos. Or – deși nu-mi face plăcere să vă anunț de fiecare dată, uituci ori uituce de sunteți – odată intrați, creierul vostru este blocnotesul meu. Primiți de aceea în cap ce qui m’a le plus zebré.

***

Dacă nu vreun sociolog celebru, atunci Esop ori alții, dar cineva ar face bine să se fi gândit deja în termeni mai pretențioși la ideea că suntem suma răspunsurilor pe care le primim din exterior. Lieu commun? Merge. Dă-i bice. Deci de la cât ai mai chelit, în oglindă, la cum îți zâmbește ori servește sictir madam de la supermarket, la cum se fuge la ori de la tine, la ce se-ntâmpă când deschizi gura, la cine te bate și pe cine bați la fiece întrecere, la ce știi să zici și la cât poți să taci – de câte ori socotim așa variabile în totală singurătate? Că bine-bine, și eu când fac duș mă mai încordez, cum și tu când mergi pe stradă te mai uiți la tine în geamuri. Dar dincolo de chițibușuri, nu-i înspăimântătoare posibilitatea ca marii piloni armați să ni-i arhitectureze tot obștea de-afară, tot jurații, tot Ei-ii – în loc de noi, Eu-ii? (wtf, ortography people!?) Cine și-a luat geaca cu Dinamo, și-a pus fularul pe față și era cu o mână pe clanță gata să plece răzvrătit în stradă că i-a sugerat Octă o ușoară grijă față de amestecul convențiilor în țevăraia internă – prostule! Nu zic „Aaaargh! Să fim ca nimeni alțiiii. Spartaaaaa. Trei suteee”, nu. Ci mai degrabă, „Da, da, desigur că vin cu voi, desig… mă, ia stai așa”. Că nici eu nu-s vreun campion al proporțiilor datină-răzmeriță, un an de pribegie m-a-nvățat.

***

Scuzați verticalitatea, dar următorul punct pe listă se referă la biscuiți. ALO!? De ce nu mi-a dezvăluit și mie cineva vraja ce clocotește-ntr-un biscuite muiat în ceai ori cafea? Deja – sau peste câțiva ani sigur – dacă unui reporter imaginar îi cade a mă întreba: „Stimate Eugen, cum vedeți viața fără biscuiții dumneavoastră matinali muiați în ceai ori cafea?”, i-aș răspunde „AAAAAaaahaha. Stai. Cum adică? …”

***

Apoi că, fără nicio glumă, chiar am chipul mare. Am renunțat de mult să mai sper că-mi voi găsi vreodată vreo șapcă sau vreo bască. Dacă mi-aș tăia partea din spate a capului, aș avea îndeajuns de mulți acri de cap cât să produc acest specimen de nevoi:

Go ahead. You can google it.

***

Or mai fi de zis, dar mi-am pierdut seriozitatea pe parcurs. Sau invers, n-am avut mare fâs de zis, and I played it off nicely. O să mă duc acasă și-o să vă ignor pentru câteva săptămâni, asta în ciuda nou-dezvoltatei mele capacități de a nu mă abține de la net. Am să citesc nu mai mult de semnele de circulație și am să am un orgasm titanic când voi termina de mâncat și nu va trebui să spăl vasele. Je dirai même plus, cineva al cărui index referențial nu voi fi nicidecum eu se va ocupa de spălatul și uscatul hainelor, ritual ce va culmina cu momentul în care mă voi sui într-un taxi. Ha! Pedaliază, animală, pedaliază!!!

evacuarea dunkirk va fi fost printre pitice

2011-06-13T15:26:00.001+03:00

Pourtant, il faut attendre quelque temps. Une semaine - mais ça s’aperçoit à peine.

"Excuse My Dust"

2011-06-10T02:29:00.001+03:00

Pe controlate și pe luate se cade să-ți racontez și ție câte ceva, așa-i? Așa e, fie c-o recunoști, fie că nu. Măcar, vezi și văd bine, de un pitic nu mi-ar țipa-ntr-o trompetă din fesele grădinii că mai bine tac, deoarece ești, îmi zice piticul, ești în perioada când ești plictisitor. Și de ce n-ar fi așa? Exempli gratia, au început să-mi placă merele. Și caii.

A, întâi, un mic anunț: am dat ultimul examen la acea materie cu ale cărei formalisme mi-am eradicat o douăzeci-cincime din viață. Se cade să celebrăm cu un mic poem. Braley, la minor, maestre:

The grammar has a rule absurd,
Which I would call an outworn myth:
'A proposition is a word,
You mustn’t end a sentence with'

…

În rest, alegoric, s-au întâmplat următoarele.

***

Fie Oactov și Moanstra. Oactov, după cum îl știți, nu este dintre cei mai revoluționari indivizi. Oactov este un mare predicant, un aprins, însă, de tulburat, cârâie de la el din coteț și nu mai mult. (Să ne amintim dară posturile cu mâncarea de pe pervaz? Sau când, proaspăt mutat, nu mi-a convenit mie o alarmă pe-afară și-am sunat la poliție și nu știam unde stau?) Moanstra, despre care ne mai fu vorba pe-aici, și-a dat măsura moanstruozității, și-a dat-o cu lauri și scânteind. Des noms, des noms!, v-aud strigând. Precum nemuritorul Max vă replic: „Să n-aud!” (Sau era Mărioara…) Am avut o întâlnire de 12 minute cu ea la sfârșitul căreia mi-ar fi dorit zona cervicală în imediata terminație a unui par. Promit să vă țin curentați, că deocamdată nu sunt multe de zis.

***

Fie apoi Oactov și Cei-Care-Ieri-Noapte-Mi-au-Furat-Cordeluțele-De-Pe-Bicicletă. Oactov le zice bun venit mamelor acelora, poftiți doamnelor, desigur, desigur, faites comme chez vous, luați loc, o cafeluță un ceai?, nu? atunci să trecem la treabă.

Cum este ◊ una ca asta?! (aaahaha, see what I did there? see?) Cine, cine s-ar putea gândi că a să profite de pe urma cordeluțelor mele? Să mi-l arate mie Nenea Providența. (Pentru cei pe care-i văd citind în nedeslușire, „cordeluțele” se referă la acele cordeluțe care sunt pe portbagajul Gazelluței melle, cu ajutorul cărora îmi fixez eu dimineața sticla cu apă de la robinet, ca să n-o mai car în ghiozdan, care și-așa-i plin cu mere. Și cai.) Revenind. Ce pocitură, ce pocinog uman poate bănui profit în furtul săracelelor și atât de □ mele cordeluțe? Ce monstr… waaait. Are you thinking what I’m thinking?

***

Și luni am jucat pinpong.

explique-toi!

2011-06-08T14:07:00.001+03:00

Andrzej Seweryn thinks little of your straight face

2011-06-03T13:13:00.001+03:00

It is not fair to visit all
The blame on Eve, for Adam’s fall;
The most Eve did was to display
Contributory negligé

Herford

KMB says

2011-06-02T12:09:00.001+03:00

All women are like all men. They’re
upward monotonic generalized quantifiers formed with anti-persistent determiners.

Cele rele să se spele, cele bune să mă sune

2011-05-31T17:14:00.001+03:00

Peter Ustinov may facefinger

2011-05-29T21:52:00.001+03:00

	In January 1942 I received my call-up papers. At my selection interview I was asked if I had any preference as to the arm I wished to serve in; I told the officer I was interested in tanks. His eyes blazed with enthusiasm: ‘Why tanks?’ he asked, keenly. I replied that I prefer to go into battle sitting down. His sparkle faded abruptly and I shortly afterwards received the letter ordering me to report to an infantry regiment
	Dear Me (1977)

Just sets and sets of balls

2011-05-29T03:25:00.001+03:00

I am looking at you with my when-you-say-no-no-no-all-I-hear-is-yes-yes-yes-eyes

2011-05-20T00:02:00.001+03:00

~~Dragă jurnalule,~~

de fapt…

Dragă jurnalo,

Cu teamătul unui bun creștin prins pe 351 fără bilet, trebuie să-ți mărutirsesc cele întâmplate în ultima vreme. „Mărturisirea,” zice Sf. Augustin în una din Confesiunile sale, „este mega tare frate.” Am nevoie de sfatul tău. Te rog răspunde cât poți de iute. Am grasă nădejde în sfatul tău.

1. Mult flotatul meu organ al gândirii a cunoscut următoarea pantă: extensional Montague grammar → les aventures de Tintin. O să mor?

2. Am fost io pac-pac la alergat, fu fu fu fu, yeaaaah, după care m-am întors acasă, am făcut un duș și am mâncat un bol de fasole cu cârnaț. O să mor?

3. Am un tic verbal. Eu. Eu am un tic verbal. A fost diagnosticat de curând drept ubicuu și vădit. O să mor?

Al tău,
Sincer..ely,

EOP

Oh

2011-05-17T22:37:00.001+03:00

Mă, nu vă văd în clar…

2011-05-13T19:45:00.001+03:00

Daaa. Să pove, să pove.

Luni: “Hm. Ce ciudat. Mă cam mănâncă ochiul”

Marți: “Hm. Ce ciudat. Mă cam mănâncă ochiul”

Miercuri: “Hm. S-a și umflat un pic…”

Joi dimineața m-am trezit chiar binedispus, graniță cu radios. Mi-am și pus de-o cafeluță ca babele. Când mă uit în oglindă, ochiu încă dormea. Zic „*chm*… alo? Ochiu? La modu’… bună dimineàțà?!” „Bă,” zice, „io mai dorm un pic. Hai, închide lumina. Ne-auzim mai încolo” Ochiu meu sforăia jumătate închis, umflat ca o ridichie și pleoștit ca la pugiliști. Zic ou shietty… „Bă, nu mă lăsa așa!” „Așa cum, mă?!” (era un pic iritat…) „Cum așa cum? Fără un ochi!” „Ioooote taaati figurine! La ce-ți trebe… ce ești tu, bă, melc? îți trebe să vezi așa-n toate părțile?”

Buun. C-un ochi iritat și de ne-nduplecat, mi-am pus o compresă cu apă chioară și m-am pus în pat cu fața la tavan. No, ce-i de făcut?

…

cinci audiobook-uri mai târziu (vorba lu’ Ricky: Ask me anything about sharks and nazis…), și un film la care s-a plâns din simplu motiv că mă chinuiam eu să țin ridichea deschisă, m-am decis să nu fac nimic. Păi da. Ce sunt eu, vasă? Ăia în Nimic nou pe frontul de vest mâncau supă din cizme și se târau prin tranșee fără vre-un picior și io fac operetă p-aicia. Gata. Hai, la treabă! O să treacă!

…

În drum spre spital a doua zi de dimineață (azi) deja cloceam. In more ways than one: cloceam de nervi că m-a pălit pe mine bravura fix când nu era cazul, cloceam deja outline-ul acestui post, cloceam … ce mai cloceam… nu. Atât. Cloceam de nervi și cloceam postul. În sfârșit. M-am dus întâi pe la non-urgențe cu un tampon la ochi să nu speriu trecătorii.

‘Goedemorgen!’, mi-a țipat voioasă în ochi o asistentă în halat alb, cu dinții mari ca de cal din desene animate.

‘Hello…’, zic ‘do you cure pirates?’

Evident că nu i-am zis asta.

‘Hello…’ i-am zis de fapt.

‘Oh. Hello, sir. What’s the matter?’

‘My freakin’ eye that’s what’s the freakin’ matter!!’

Evident că nu i-am zis nici asta.

‘I have a problem with my eye. Can I see a doctor? I guess it’s an emergency…’

‘Oh, okay, sir. If you could just go through that door, turn left…’

Și m-am dus la urgențe. Am așteptat. A venit o gagică în halat alb, i-am zis c-am venit să văd de ce nu mai văd și mi-a zis anacolutic: „Colegele mele, suntem gata să te exploatăm din punct de vedere sexual până la sfârșitul zilei. De mâine. Muahhaahahahaa…” Nu. S-a uitat în ochiul meu, a chemat un coleg, s-a uitat și el în ochiul meu după care s-au ridicat în fața mea și mi-au zis: „Bă cât ești de prost”

Mda. Cică un canal de fir de păr (de-a fir-a păr v-ați prins?! a?), un canal d-ăsta s-a infectat și s-a înfundat. Cică dacă veneam mai devreme poate reușeau să-l apese, să-l frece, să-l nuștiuce încât să-l desfunde. Dar acum, înfundat, nu pot decât să aștept. De chirurigie nici nu se pune problema „‘cause it’s a minor thing and that’s not our policy anyway”. Mi-au zis să-l umezesc regulat ca să se subțieze pielea și să „speed up the process”. Și-n rest, ne-auzim pe facebook. Deci practic mi-au dat dat o rețetă pe care era scris „AȘTEAPTĂ”. Wait, wait, I have a better one: mi-au dat Așteptazolidon! A? Așteptentin! A? Aștetamol.

Hai. Ne vedem.

And do you imagine, I said, that I am such a madman as to try and cheat, Thrasymachus? I might as well shave a lion.

2011-05-11T19:50:00.000+03:00

De când o așteptam! O, Soare, de când o așteptam! Soarele meu, ai răsărit pe strada mea sânt eu… sau cum era. O comandasem de pe net și o așteptam. Și azi, ea, azi, ea azi, a venit. În poștă. Despre o carte este vorba.

În lift i-am inspectat toate aparențele cu lăcomie. Era vidată și mălăiață și promisorie ca un prezervativ. Nu e asta o metaforă demnă de admirația domnului Max Black? Cartea… ca o protecție … între tine … între intelectul tău mai bine … între intelectul tău și lumea exterioară … atunci când dai din fund. Nu?

Și am ajuns acasă. Am lăsat-o pe birou și mi-am făcut un ceai și un sandviș. Până s-au clocit ambele materiale, m-am întors la ea și am dezpielițat-o, thereby făcând-o a mea pentru perpetuitate. O, da! O, coperta ta maron! O, titlul tău perfect, perféct alcătuit! O… să te deschid! Ia uite, domn’e, ce-nseamnă, domn’e, lucru bine-făcut. Tiiiiii! Cu cuprins, cu prefață, cu capitole, cu index, cu notedesubsol. Îmi vine rău. Îmi vine rău. Deci dacă-mi dai acuma un ceai și un sand…. aaaaauăleu, sandvișu’!!!

Și m-am trântit în pat, neschimbat, și nu că am citit – mi-am injectat înțelesul cuvintelor direct în vena cavă. După care, ceremonios și grav, am luat pixul în mână, m-am uitat înspre stele mândru de așa comuniune și am decis să o însemn. Ca pe vaci. Cu fierul încins. Ceva simplu. Ceva semnificativ. Trebuie numele meu. Evident. Sau poate doar literele. Da. Inițialele. Ca un cod. Da. Și ziua. Nu. Asta nu. Anul. DA. Anul. Așa că am luat frumos pixul în mână, am ezitat de câteva ori, după care am notat apăsat și ireversibil: “E.O.P. 211”

CQ: My window stopped having me as its owner

2011-05-07T16:05:00.001+03:00

2011-05-02T01:32:00.001+03:00

Reacții:

Mda. Sunt un retardat.

Two of no cats yawn before at least five exams

2011-04-28T02:00:00.001+03:00

Blogule, tu ce caca mai trebăluiești? Chelești așa ca mine? Nu-nțelegi ce-i aia o funcție bijectivă așa ca mine? Experimentezi cu sandwitsch-maykker-ul zi de zi așa ca mine? Azi, moț-á-tanti-Rella + salam + porumb = uluială? Speli vasele c-o silă imperială la 00:03 așa ca mine? Ai mâine examen așa ca mine? Tot căminul se uită la El Classico și bea clătite și tu încerci în pula ta să înțelegi cum vine aia o funcție bijectivă pentru at least five așa ca mine?!?!??! Ei. Calmează-te așa ca mine. Auzi. Da’ altceva. Ai trecut razant așa ca mine pe lângă a merge la școală comando așa ca mine? Pentru că ți s-au terminat proviziile cu budigăi așa ca mie? Ți-a plăcut ție berea și-nghețata în vacanță și-ai reușit să răgușești pentru a câta mă-ta oară ca mine așa?

Și eu trec de-a lung pe maluri
Parc-ascult și parc-aștept
Ea din trestii să răsară
Și să-mi dea Faringosept.

[Așa. Bun. I-ai dat un ultim pumn în burtă curajului pentru mâine acum că ai frecat mărgica. Dar până la urmă, vorba aia: qui trop embrasse, mal étreint]

[PS: Dacă-l căutați careva, Russell e la mine. L-am dus în Bongo se pare]

Treaba. Terminat. Doare. Bască. La.

2011-04-18T00:51:00.001+03:00

apud

ghespre răspunsurile neapărake

2011-04-14T23:12:00.001+03:00

Azi ori a fost prea dimineață de dimineață, ori teoria cuantificatorilor genaralizați a luat-o uuuuuuUUU de la solul stimabilei intuiții, ori duhul lui Vania Auzeag mi se agățase indezagățabil de dispositio, ori examenul de mâine promitea plagă, durere și amoc, cert e că Dekker a început la un moment dat s-o schimbe din engleză în:

Onorat aughitoriu,
Vom căuta să ne roskim astăzi ghespre metoda ghe a prăda grămakica în jenăre şi apoi numai doară ghespre metoda intuikivă şi ghespre răspunsurile neapărake, neţăsitake ghe lojica lucrului, amăsurat inkelijinţii şcolerului! …

Dialog

2011-04-13T11:28:00.001+03:00

Alaltăieri am sugerat unui profesor că în Univers există posibilitatea ca referatu' meu final să împrumute concepte și din alte abordări. Din întâmplare, cineva a filmat. Iată conversația:

(s)pove

2011-04-09T15:29:00.001+03:00

Dragă Zmimi,

Aseară ne-am făcut ca porcii. Deci nu numai eu. Toți. Ca. Stop. Porcii. Stop.

Și am jucat beer-pong, și am făcut pipi în canal, și am intrat în club pe ușa din spate, și am mâncat hamburger de plastic și mi-am pierdut bluza și, c-o mână pe hamburger și c-o mână pe bere și c-o mână pe ghidon, am vizitat la 4 dimineața The District of the Electromagnetic Radiation Whose Wavelength is Around 650nm. În ceea ce mă privește, participiul „vizitat” folosit mai sus este vitreg desemnării realității. Aproape goale la acea oră, străzile [sic!] ne-au permis atingerea unor viteze dramatice, cu atât mai mult cu cât convenția impunea neîntrebuințarea ghidonului. Mie, acele câteva minute mi-au solicitat o impresionantă concentrare. Drept pentru care, abia la câteva minute după ce am ieșit din acel, din din din acel puț de nedesăvârșiri și racile, s-a-ntâmplat să aflu că ceea ce tocmai traversaserăm fusese The District of the Electromagnetic Radiation Whose Wavelength is Around 650nm.

Cuminte deci ca un delfin,
Și bine-credincios ție,
Chiar când ca porcul,

Miodrag Belodedici.

Haaaaaaave you met Chad?

2011-04-07T01:01:00.000+03:00

Depeșă & more

2011-04-06T15:56:00.001+03:00

PS: Audience? What are you doing all defecating differently and ~~shit~~ stuff? http://www.springerlink.com/content/rlu7151837n07562/

căci panta reï

2011-04-05T00:15:00.001+03:00

Să să să să săpunim.

Contraalizeu cu unele rude pe care le-aș putea cita aici, șefia nătăraie mă binedispune. Rău. Nu mint. Îmi desface, îmi desface așaa o butelie interioară de bună-orânduire a lumii cosmice, de de de de boare morală, de nevăzut legământ al tuturor microobiectelor sistemului, de unime, încât luni dimineața în timp ce biciclez spre muncă exersez mental ce ciorbă pescărească își va mai turna mini-șefa în cap crezând că-i „Petunia, eau de toilette”. Sfinte Nelly Furtado, ce frumoasă-i lumea! Și ce subtil își lunecă primăvara-n vară! Și câte flori!

Mini-șefa, zic, că Șefa-Mare e o doamnă și o citită, demnă să fie mătușa îndepărtată a coconului de bavard. Mini-șefa: tocul ușii îi trece razant deasupra cheliei, fusta îi face un rând de burtă sub șliț și, fizic, are un antebraț cât și ca un Matiz. Mi-e realmente, onest, frică de ea. Dar când a tăbărât azi la 9:00:01 în berou și-a-nceput să băune ca o maimucă mi-am zis „Mulțumescu-ți, Sfinte Empedocle!”. Bineînțeles că, tehnic vorbind, eu n-am să-i dau ei niciun fel de raport. Ba mai mult, câtă vreme Cel-Fără-De-Sofism era șef-de-fáeș și o știa, nu i-a călcat 48-u’ pe-acolo decât să împrumute câte-un pix. Acum – zici că își luase de la gură cartofi și orez să-mi dea mie retribuție și eu nu-mi făceam treaba.

DA! Asta e soluția spleen-ului! Asta e soluția plictisului și a îndoielii carteziene și scepticismului eleat.

Vă rog, vă somez, încercați. Hei, voi, cei cu șefi din regnul uman, încrengătură cu obraz, rasa normală: încercați!

Nimic nu îți îmbunează ziua ca o babă ca noaptea!

STEWPID & WIKEED

2011-03-29T22:55:00.001+03:00

I’m a choosy, busy body

2011-03-29T01:02:00.001+03:00

A guide to the perplexxx’d

2011-03-26T02:22:00.001+02:00

Dar dacă dans dzici, îngăduie-mi să-ți arăt cum se va dansa.
And that includes naps!
Să te ții.

*Vreau cu această ocazie, ușor în contraton, să urez un guturai zdravăn suficientului care vineri seara, stresez: vineri seara, la biblio, la ora 6:05, la cantină, a socotit că teoria relativității n-are a face și că dacă programul s-a-ncheiat - s-a-ncheiat, drept pentru care a ales să nu-mi sumită un sărman cuțit de plastic (pentru care trebuia să întindă mâna 83cm în spate), drept pentru care Euglen s-a văzut nevoit să ungă nu pâinea cu unt ci untul cu pâine. Țanțoș, ca orice om mic în cap, mi-a și aruncat un colț de gură a zâmbet, văzându-mă cum mă chinuiam. Nu-i nimic. Am terminat de mâncat și m-am dus direct la muica lui. Mă recepționați? Muica?

EXTRA poopty pooptaay!

2011-03-24T23:04:00.001+02:00

zb\

2011-03-22T22:06:00.001+02:00

Qualis artifex pereo!

2011-03-19T00:43:00.001+02:00

Și-a ieșit Ocat de la Bibili pe ploaie, pe jug, ciumă și coborâre a sufletului, când cursul anilor de la Hristos era al două miilea și fratele din dreapta a lui zece, într-o vineri a lui Marte. What’s that, Steven? Psycho-récit? Fie. Înainte, însă, să-ți menționez doar că a fost una din puținele dăți când, de-mbulzeală și lene, mi-am lăsat Bicicliciciuca nelegată (mai lămurit: legată, dar de ea însăși).

„Numa bine mă duc acu acas’, fac un duș… Nuuuu. Stai. Unde? Nununununununu. Stai. Or fi muta… da’ cin’ s-o mute? [Inward, I abbrev] O, Bicicliciciuca! O, Gazeluța mea sprintenă, [rotindu-mă, brațele către Ototputernicul Cer], O, vehiculul meu cel de toate diminețile! O, Gazzy – ce mă fac eu fără tine? Cine te înlocuiește? Oh! Ah! Cine mi te aduce înapoi? Cine te-a furat, și mai ales cine mă pedepsește pe mine? O, Gazeluța mea, Gazeluța mea. Adevăr: Că nu te-am avut niciodată. Impropriu spus. Ca-n avatar. Am format un tot unitar. O unitate. O, unitate! Nu setul {<Ocat, Gazeluța>} ci setul {Zburătorii}. O, Gazeluța mea. Hm. Ia stai. Acolo era trotuaru’? Ia stai mă. Pe-aici am ieșit? Pe-aici am ieșit. Acolo era trotuaru’ ăla? Mnu. Mă… Und… Deci stai. Când am venit. Am luat-o pe-aic… deci tre să fie… a, deci mai înco… uite-ARGH! Futuți pișta mă-tii de scroafă. treciîncoa”

Do you ever get the feeling your brain is curled up just rocking back and forth in a corner of your head, banging its frontal lobe on your skull, maybe moaning a little?

2011-03-18T02:31:00.001+02:00

Hellyeah!

2011-03-15T22:59:00.001+02:00

Watsky pentru viitorime

2011-03-13T13:18:00.001+02:00

Right

2011-03-12T22:44:00.001+02:00

Şi iarăşi din toată inima: ,,Agiutoriu, agiutoriu!”

2011-03-08T22:21:00.001+02:00

Noi fugeam de colo colo pentru titluri la secțiunea Balls to the Walls și iacătă dară juvaierul cum ședea toma-n ogradă:

Cantemir, D. (1705). Istoria ieroglifică: În doasprădzéce părți împărțită, așijderea cu 760 de sentenții frumos împodobită, la începătura cu scară a numerelor dezvăluitoare, iară la sfârșit cu a numerelor streine ticluitoare. Cutare loc: Cutare editură

***

“I don’t know anything about baseball”