Asta i s-ar fi transmis Socrățelului în cască, se spune, cu câteva ore înainte să-l facă ăia pilaf cu dovlecei. Foarte nobil. Auzind acestea, în închisoare, Socrățelu’ s-a pus pe cântat, pe recitat și pe făcut versuri (True. Not shitting on your face). Nu că n-ar mai fi auzit asta la Delphi când era mai cu pușca și cureaua lată, dar toată viața s-a gândit că les beaux arts înseamnă la philosophie. Drept pentru care a cătrănit fericit juma de oraș în ideea că dansează după cum i s-a cântat.
E, drăcovenie, în timp ce ăștia tăiau zarzavaturi (pentru că pedepsa s-a executat prin gătire, vezi Elmer Fudd vs. Bugs Bunny) pe Socrate l-a pălit disocierea. Dacă cumva, se interogă el, prin beaux arts ăștia de sus voiseră să zică muzică, poezie, teatru, dans?
*Chm* Octav, ți-am acordat deja 30 de secunde din viața noastră. Unde ne transporți cu asta. Paciență, paciență că vine.
Așa. Și în chiar ultimele ore au venit în cușcă niște tovarăși, să mai vorovească despre una alta. (PS: Când au intrat ăștia pe ușă, Socrates, galant, a chemat paznicul să-i ia soția de-acolo și s-o ducă acasă). Dintr-una-ntr-alta, DJ Socrate s-a pus pe mixat Heraclit și Școala din Milet tăbărând imediat peste concluzia redată ușor plastic în versurile de mai jos:
De ce, coa’, să fie bai
Când m-or face ciorbă
Doar știi c-asta încercai
Prin citit și vorbă.
Mintea-mi e când trup nu e
(bicepși, fund, nas, nu contează)
De-aia de fiertură mie
Mi se drapelează.
Glumesc, evident că n-a zis asta. Iată ce-a zis de fapt:
Sunt eu un maniac?
Probabil că daaaaa
…
Yoyoyoyoy.
Special pentru cunoscători
Și mai ales pentru fanatici.
Bun. Să revenim. Așa e cu devenirea. Riști până în ultimul moment, la 89 de ani, impotaent și imobil, să citești ceva superinteresant și să nu mai ai vreme să termini.
