Auzi, auzi, da' p'ăsta-l ştii? Cică intră Octav în gura de metrou şi ...

Că tot am menţionat inadecvarea mea la capriciile abonamentelor, dau îndărăt pentru detalii.

Octav este foarte sigur pe sinele dânsului. Într-un fel, hipermnezie este ceea ce dorim să afirmăm atunci când afirmăm "Octav", gândeşte 'mnealui. Aşa că Octav se-ndreaptă atletic către rotogoalele din fier de la metrou, care i-au servit de altfel atâtea upercut-uri în copii când îi refuzau carduri. Plasând graţios stângul după dreptul, scoate portmoneul. Voi nota în italic gândurile Octavice.

Mi-am făcut abonament ieri. Abonamentul e în protofel. Am portofelul la mine azi. Deci am abonamentul.

Deschid portofelul. Abonamentul fiinţa sfidător în alte universuri.

Nuuu. Nunununu.Căcat, căcat! Acasă chiar de m-aş întoarce, a ajunge la retorică nu mai pot/ Unde eşti, abonament'e, cu reducerea ta cu tot?

Gândea Octav citând epigonic într-o situaţie imobiliară. Adică nu se mişca. În spatele lui, se ivi o dameză cu dantură perfectă.

"Scuză-mă că stau cu faţa în spatele tău", insinuă ea.

Să nu te sinucizi, că te-omor.

"Cocoşneaţă, oaie să fi fost mă-ta şi nu erai aşa de bleg"

Te-ai autovaccinat cu Chocapic, matinalo!"

"Trăiţ-ar!"

Dacă mă-ntorc, zice că-s ţăran, dacă nu mă-ntorc, zice că-s ţăran, dacă mă-ntorc...

"Trăiţ-ar!"

Toată lumea a fugit care pe unde, uşile s-au închis, şi în jurul nostru a ieşit din pământ un ring de muay-thai. Van Damme îmi masa umerii şi îmi spunea că pot învinge, Segal se ridica pe vârfuri din public, să prindă toată scena. Mă iubea.

Mă voi răsuci cu o lovitură medie de picior. Aşa numitul mawashi-geri. Asta voi face. La "jyu!". Deci: ici, care-i "unu", ni, san, si, go ... ce mai era ... roku, shichi, haci ... (deci undoitreipatrucincişa...), ku (da, mă, "ku" e nouă, ştiam, ştiam, am o memorie formidabilă, lasă asta, urmează "jyu"). Da' să iasă tare, urlat, zbierat, să iasă:

"Ţiăăăăăă!",

zbieră baba în locul lui Octav şi-i muşcă un dos de palmă peste pomeţi.

"N-ai fi în stare, continuă ea, nici să lingi un plic, şi mai zici că te duci la biblio".

Da' nu mă duc la biblio, nu, la retorică mă duc, la retorică mă duc, la retorică, retooo...

Moment în care a sunat oputu' fix, semn că tre' să mă duc la retorică. M-am ridicat din pat. Mă dureau picioarele de la fotbal. Între spălat pe dinţi şi fulgi cu lapte, mi-am verificat, fie şi pentru record ("fă dă recăr'") intra-buzunărelele inligente, portcardul portmoneului. Abonamentul fiinţa sfidător în alte universuri.